ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif. Vezi definitia »

TARÍF s.n. Listă cuprinzând prețurile unor mărfuri, taxele vamale, costul biletelor la trenuri etc. ♦ Sistem de norme pe baza căruia se stabilește retribuirea fiecărui fel de muncă. [Pl. -fe, -furi. / < fr. tarif]. Vezi definitia »

ȘERÍF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff) Vezi definitia »

SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif) Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »