Definita cuvantului harbuz
harbúz (harbúji), s. m. – Pepene verde, lubeniță (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich, Fremdw., 75; Șeineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι, alb. karpus, bg., sb. karpuz. – Der. harbuzesc, adj. (varietate de pere); harbuzărie, s. f. (plantație de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich, Wander., 12), rut. arbuzá.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu harbuz
guz (gúzi), s. m. – Șobolan. – Var. guzi. Mag. güzü (Cihac, II, 503; Philippide, Principii, 150; DAR). Sec. XVIII. – Der. guzan, s. m. (șobolan); guzui, vb. (a săpa, a scormoni); guzgan, s. m. (șobolan), de la guzan, cu repetiție expresivă, cf. chițcan, gurlan, ghiorlan (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, crede că este cuvînt dacic). Vezi definitia »
MICROAEROBÚZ s. n. aerobuz de proporții reduse. (< micro1- + aerobuz) Vezi definitia »
obúz, obúzuri, s.n. (înv.) armată, armie. Vezi definitia »
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Andaluzia. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Andaluzia. – Din fr. andalou, -se. Vezi definitia »
AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus]. Vezi definitia »