GREGARÍSM s.n. (Rar) Instinct, spirit gregar; spirit de turmă; stare a animalelor care trăiesc în turmă. [< fr. grégarisme]. Vezi definitia »

GESTALTÍSM s. n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme Vezi definitia »

IMOBILÍSM s.n. Atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice progres, de orice inovație. [< fr. immobilisme]. Vezi definitia »

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

HOBBESIANÍSM s. n. filozofia lui Thomas Hobbes, care reduce bogăția însușirilor senzoriale ale materiei la proprietăți geometrice și mecanice. (după engl. hobbism) Vezi definitia »