Definita cuvantului hau
háu interj. – Redă strigătele de chemare sau de bucurie, ca și lătratul. – Var. hău, hu. Creație expresivă, cf. aui. – Der. hăui (var. hăuli, hăuni, aoli), vb. (a țipa; a chema în gura mare; a cînta; a urla); hăucăi, vb. (a lătra), cf. rut. kaukati; haulă, s. f. (casă mare pustie), numită astfel datorită ecoului pereților săi; haot, s. n. (Munt., zgomot, larmă); hău, s. n. (abis, prăpastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 și Philippide, Principii, 154 se gîndesc la o posibilă der. din ngr. χάος; DAR consideră etimonul necunoscut; Scriban pornește de la mag. hó „zăpadă”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hau
șchiáu (-șchéi), s. m. – Bulgăr. – Mr. șcl’au. Lat. sclavus (Pușcariu 1457; REW 8003a; Skok, Mélanges Ant. Thomas, P. 1927, p. 413-6), din mgr. σϰλαβῆνος ‹ sl. slovĕninŭ, cf. it. schiavo (calabr. schiau), prov., cat. esclau, fr. esclave, sp. esclavo, port. escravo. Sec. XVII, înv. – Der. șchienesc, adj. (slav), înv. – Este dubletul lui sclav, s. m., din fr. esclave, der. sclavie, s. f. (robie); sclaviza, vb. (a robi). Se știe că numele etnic (în mgr. din sec. VI) a căpătat un sens social, într-o perioadă nedeterminată, care pare a fi sec. X (cf. Verlinden, L’origine de sclavus „esclave”, Arch. Lat. med. Aevi, XVII, 97-128). Vezi definitia »
BLUMENAU, oraș în S Braziliei (Santa Catarina), port pe rîul Itajai; 192,1 mii loc. (1985). Ind. textilă (bumbac). Fundat în 1852 de coloniști germani. Vezi definitia »
UNÁU s. m. mamifer edentat arboricol, cu mișcări leneșe, din America tropicală. (< fr., engl. unau) Vezi definitia »
rau,neplacut Vezi definitia »
CHASSÉRIAU [șaserió], Theodore (1819-1856), pictor francez. Picturi murale, portrete („Adéle Chassériau”), compoziții mitologice, istorice sau religioase, într-o viziune romantică și caracterizate prin linia sinuoasă a corpurilor („Suzana la baie”). Vezi definitia »