Definita cuvantului haubiță
haubíță (haubíțe), s. f. – Piuliță, mojar. Pol. haubice, din germ. Hubitze (DAR). Sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu haubiță
ARTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de obiecte de artă. 2. secție ce împrumută acasă tablouri și alte diverse obiecte de artă. (< artă + -tecă) Vezi definitia »
CONDIȚIONÁLĂ s. f. v. condițional [în DN]. Vezi definitia »
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute. Vezi definitia »
PESTELCÚȚĂ, pestelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui pestelcă (1). – Pestelcă + suf. -uță. Vezi definitia »
DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură. Vezi definitia »