SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) Vezi definitia »

BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere]. Vezi definitia »

COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute. Vezi definitia »

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă. Vezi definitia »

CHINEZITERAPEÚT s. m. specialist în chineziterapie. (< fr. kinésithérapeute) Vezi definitia »