Definita cuvantului herb
herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. – Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu herb
curb (cúrbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe. – Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f. Vezi definitia »
SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Splendid, măreț, impunător, impresionant. 2. Neobișnuit de frumos. 3. Grandios 4. Minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. 5. Perfect. 6. Uimitor de frumos, rar (despre Florentina)/<fr. superbe, lat. superbus Vezi definitia »
BIVÉRB s.n. Joc care constă în reprezentarea a două cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. [< bi- + verb]. Vezi definitia »
PROVÉRB s.n. 1. Zicătoare, zicală, maximă populară. 2. Proverb dramatic = mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb. [Pl. -be. / < fr. proverbe, cf. lat. proverbium]. Vezi definitia »
ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. -be. /< lat. adverbium, cf. fr. adverbe, germ. Adverb]. Vezi definitia »