Definita cuvantului hermină
hermínă (hermíne), s. f. – Animal asemănător cu nevăstuica, cu blana albă, fină și lucioasă, helge (Mustela erminea). – Var. ermină. Fr. hermine. Este dublet al lui ermelin(ă), s. m. și f., înv., din it. ermellino (sec. XVIII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hermină
HOMEOPTÓTĂ s.f. Homeoteleută. [Var. homeoptoton s.n. / < fr. homéoptote, gr. homoloptoton]. Vezi definitia »
INCOERÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incoerent. (< fr. incohérence) Vezi definitia »
AFERÉZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. (< fr. aphérèse) Vezi definitia »
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură. – Din buși2 + suf. -eală. Vezi definitia »
MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și mắgăriță] – Măgar + suf. -iță. Vezi definitia »