HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege]. Vezi definitia »

MUSCOVÍT s. n. varietate de mică, alb-gălbuie, izolant termic și electric. (< fr. muscovite, rus. muskovit) Vezi definitia »

FUZÍT s. n. fuzen (II). (< germ. Fusit) Vezi definitia »

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit. Vezi definitia »

WULFENÍT s. n. Minereu de plumb și de molibden. [Pr.: vulfenít] – Din fr. wulfénite, germ. Wulfenit. Vezi definitia »