Definita cuvantului hîlbe
hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hîlbe
PORT-BEBÉ s. n. (ruc)sac matlasat unde este purtat copilul pe spatele sau pe pieptul celui care îl duce. (< fr. porte-bébé) Vezi definitia »
CÓMBE s.f. (Geol.) Depresiune alungită, deschisă la un capăt, dezvoltată în bolta unui anticlinal din jurasic. [< fr. combe < cuv. celtic]. Vezi definitia »
CRAMBÉ s. f. plantă cruciferă comestibilă, cu conținut mare de ulei și proteine. (< fr. crambé, gr. krambe, varză) Vezi definitia »
hiribe (regionalism) – cartofi utilizat in zona Bihorului Vezi definitia »
labe catifelat Vezi definitia »