Definita cuvantului hinteu
hintéu (hintéie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hinteu
PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné. Vezi definitia »
-ECÉU elem. eco2-. Vezi definitia »
DRAPÉU s. n. cută, fald (al unui veșmânt). (< fr. drapé) Vezi definitia »
DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé) Vezi definitia »
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. Vezi definitia »