Definita cuvantului hîră
hîră (hấre), s. f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hîră
CONTRACARLÍNGĂ s. f. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părți ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare. (< fr. contre-carlingue) Vezi definitia »
CETENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (H2=C=O; p. t. -151 ºC; p. f. -56 ºC) obținută prin piroliza acetonei; gaz cu miros înecăcios, care reacționează ușor, fiind un bun agent de acetilare. Vezi definitia »
CRONICHÉTĂ s. f. cronică de dimensiuni reduse; minicronică. (< fr. chroniquette) Vezi definitia »
MENIÁNĂ s. f. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italienești. (< fr. méniane, lat. menianum) Vezi definitia »
SEMIDUNÉTĂ s. f. suprastructură la pupa unei nave, cu înălțimea mai mică decât duneta. (< semi- + dunetă) Vezi definitia »