Definita cuvantului hîră
hîră (hấre), s. f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hîră
POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj., adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”. Vezi definitia »
ROZANILÍNĂ s.f. Bază azotată ai cărei derivați sunt culori care vopsesc fibra animală. [< fr. rosaniline]. Vezi definitia »
GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna. Vezi definitia »
PEROXIDÁZĂ s. f. enzimă care catalizează desfacerea peroxizilor. (< fr. peroxydase) Vezi definitia »
NORMOBLASTÓZĂ s.f. (Biol.) Prezența normoblastelor în sânge sau în măduva osoasă. [< fr. normoblastose]. Vezi definitia »