Definita cuvantului hoit
hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hoit
ALÍT s. n. rocă sedimentară, roșie, din aluminiu și fier, produsă prin alterarea scoarței terestre. ◊ constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial. (< fr. allite) Vezi definitia »
GÂNCELUÍT, GÂNCELUÍTĂ, gânceluíți, gânceluíte, adj. (Banat) Bolnav de sifilis. (din gânci) Vezi definitia »
COTĂRÍT1, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări. – V. cotări. Vezi definitia »
OSTEOLÍT s.m. Os fosil. [< fr. ostéolithe, cf. gr. osteon – os, lithos – piatră]. Vezi definitia »
MAXÍT s. n. Oțel rapid standardizat, cu fier, molibden, wolfram, crom etc. în compoziție. – Din germ. Maxit. Vezi definitia »