ISANOMÁLĂ s.f. v. izanomală. Vezi definitia »

chílă (chíle), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal). Vezi definitia »

BIOMÁSĂ, biomase, s. f. Masă de substanță organică raportată la o anumită unitate de suprafață și de timp. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biomass, fr. biomasse. Vezi definitia »

SURĂȚÍCĂ, surățele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui surată. – Surată + suf. -ică. Vezi definitia »

PĂLĂMÍDĂ², pălămide, s. f. Pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). ◊ Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha. Vezi definitia »