Definita cuvantului honț
honț (hónți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu honț
SUPRAPRÉȚ s. n. preț mai mare decât cel oficial; preț de speculă. (< supra1- + preț) Vezi definitia »
pocrúț, pocrúțuri și pocrúțe, s.n. (reg.) 1. covor țărănesc; scoarță; pătură groasă; pocroviță, pocrov. 2. așternutul de sub șaua calului. 3. legătură, boccea. Vezi definitia »
ZGÂȚ- elem. Rădăcină de natură expresivă care pare să indice ideea de vioiciune sau de mișcare continuă. (onomat., cf. hâț, bâț, fâț) Vezi definitia »
nagîț (nagấți), s. m. – Cionică (Vanellus cristatus). Origine necunoscută, posibil expresivă (Tiktin). Este dificilă der. din mag. libuc (Cihac, II, 517) sau din rut. Nogaiec „tătar” (Scriban). Vezi definitia »
SORȚ, sorți, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă). Vezi definitia »