Definita cuvantului horaiță
horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu horaiță
CANONÁDĂ s.f. Tragere de artilerie executată cu mai multe tunuri deodată. [< fr. cannonade]. Vezi definitia »
șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui. Vezi definitia »
DÓDOLĂ s. f. (Banat) Paparudă (1.). (din sb. dodola = paparudă) Vezi definitia »
CARTOLÍNĂ s.f. (Rar) Carte poștală ilustrată. [< it. cartolina]. Vezi definitia »
pogoneáscă adj. f. (reg.; în sintagma) prăjină pogonească = unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol (6 prăjini pătrate). Vezi definitia »