Definita cuvantului horn
horn (hórnuri), s. n. – 1. Parte a coșului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Trans.) Horn. – Var. hoarnă. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), cf. pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Der. hornoi (var. horloi, (h)urloi), s. n. (coș, horn; țeavă, conductă); hornar, s. m. (coșar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu horn
FRATÉRN, -Ă adj. frățesc; fraternal. (< lat. fraternus) Vezi definitia »
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus. Vezi definitia »
LICÓRN s.m. Animal fabulos imaginat ca un cal cu un corn foarte lung în frunte; inorog. [< fr. licorne, cf. lat. unicornus]. Vezi definitia »
turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y). Vezi definitia »
ALETSCHHORN [áletʃhorn], vîrf în Alpii Bernezi (Elveția), la S de Jungfrau. Alt.: 4.195 m. Alpinism. Vezi definitia »