Definita cuvantului hrapă
hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hrapă
DIASTRÓFĂ s. f. dispunere a cromatoforilor în două grupe separate, orientate în direcția sau în partea opusă izvorului de lumină. (< fr. diastrophe) Vezi definitia »
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette. Vezi definitia »
BRETÉSĂ s.f. Lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație. ♦ Nazal mobil la coifuri. [< fr. bretesse]. Vezi definitia »
NEOSCOLÁSTICĂ s.f. Neotomism. [< fr. néo-scolastique]. Vezi definitia »
tîrsînă (-ni), s. f. – 1. Șnur, împletitură de păr de capră. – 2. Nojiță, legătură la opinci. Sl. trŭstĭnina, trŭsina „de păr de animal” (Tiktin). Der. din lat. transenna (Pascu, Arch. Rom., IX, 303), nu este convingătoare. – Der. tîrsinar, s. m. (țăran). Vezi definitia »