Definita cuvantului hrișcă
hríșcă, s. f. – Plantă erbacee meliferă, cu semințele comestibile (Fagopyrum esculentum). Rut. hrička, pol. hryczka, în parte prin intermediul mag. haricska (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 143; DAR). – Der. hrișcar, s. m. (insectă, Rhizotrogus solstitialis).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hrișcă
batisféră (-tis-fe- / -ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisférei; pl. batisfére Vezi definitia »
pleșuvitúră s.f. (înv.) parte a capului de pe care s-a ras părul. Vezi definitia »
ciúrhă, ciúrhe, s.f. (reg.) turmă de porci. Vezi definitia »
Formă (doctrină)de logică modală ce constitue o parte a logicii ce studiază legile de raționare în care intervin pe lângă propozițiile asertorice, propoziții de forma:„Este posibil p”; „Este necesar p”; „Este imposibil p”; „Este contigent p”. Logica formală a fost fundemantată pentru prima dată de Aristotel în localitatea STAGIRA (locul în care s-a născut), cetate în Grecia antică situată in Nord-Estul peninsulei Halkidiki. STAGIRA a fost fondată in anul 655 î.H. de coloniștii ionieni din Andros. Vezi definitia »
TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a anumitor corpuri de a deveni luminescente când se sfărâmă. [< fr. triboluminescence]. Vezi definitia »