CICLOMORFÓZĂ, ciclomorfoze, s. f. (Biol.) Totalitatea modificărilor pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării ontogenetice. – Din engl. cyclomorphosis. Vezi definitia »

scrufioáră, scrufioáre, s.f. (înv.) scufie mică, scufiuță. Vezi definitia »

sălbățícă adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită. 2. (despre animale și păsări) care trăiește în natură nedomesticită, neîmblânzită, sperioasă, temătoare, sfioasă. Vezi definitia »

chíntă (chínte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărți, formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesență (var. greșită chintezență), s. f. din fr. quintessence, var. datorată tendinței de a pronunța ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteză. Vezi definitia »

tórbă (-be), s. f. – 1. Traistă, desagă. – 2. Geantă de vînător. – 3. Toc, teacă pentru săgeți. – 4. Raniță sau cutia negustorului ambulant. – Var. tolbă, tulbă. Mr. torbă. Bg., sb., rut., rus., tc. torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77). Istoria cuvîntului nu este clară. Se pune de obicei în legătură var. tolbă cu sl. tulŭ „teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc. – Der. tolbaș, s. m. (negustor ambulant). Vezi definitia »