scoábă (-be), s. f. – 1. Nișă, firidă. – 2. Adîncitură, zănoagă. – 3. Daltă, cosor. – 4. Gură de broască la ușă, belciug, parte de broască în care intră zăvorul. – 5. Cîrlig, crampon. – 6. (Arg.) Brici de bărbierit. Sl. skoba (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 63), cf. bg. skob, sb., slov., rus. skoba, mag. szkaba. – Der. scobi, vb. (a găuri, a săpa; a goli, a curăța; a decolta; a grava, a sculpta; refl., a-și curăța nările, dinții, urechile; refl., a se scărpina în cap); scobitoare, s. f. (bețișor de scobit în dinți; Arg., baston; bețișor de curățat pipa); scobitură, s. f. (gaură); scobîrli (var. Banat scorbeli), vb. (a scurma, a scormoni); scob, s. n. (canal prin care trece măcinișul), probabil prin confuzie cu scos. Cf. scofală. Vezi definitia »

NUÁNȚĂ s. f. 1. fiecare dintre varietățile unei culori. 2. (fig.) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen. ◊ (muz.) gradul de intensitate al unui sunet. ◊ caracter, notă particulară; conotație. (< fr. nuance) Vezi definitia »

DESMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unui ligament. [< fr. desmite, cf. gr. desmos – ligament]. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr. métempsycose, cf. gr. metempsychosis – deplasarea sufletelor]. Vezi definitia »

grilă, grile s. f. 1. cadru general al emisiunilor unui post de televiziune sau de radio, difuzate într-un anumit anotimp. 2. răspunsuri corecte la un test scris. Vezi definitia »