Definita cuvantului huci
húci (húciuri), s. n. – Pădure mică, crîng. – Var. hîci, hîngî, higi, hugi. Sl., cf. rut. hušča „desiș”, ceh. hustý, sb., cr. gušta „tufiș” (Cihac, II, 134; DAR; Scriban). – Der. hugeac, s. n. (crîng), din rut. huščak „bălării, hățiș” (DAR); hăciugă, s. f. (desiș de pădure), cf. rut. hadžuga (Candrea); hălăciugă, s. f. (bălării, tufișuri), cu l expresiv. Din același etimon, rut. hušča „desiș” provine „huște” (var. huști, hoște, hoce), s. f. pl. (resturi de tărîțe, după prepararea borșului); iar de la această ultimă var. s-a refăcut un nou sing., huc, s. n. (Trans., Mold., resturi, reziduuri, gunoi), cf. hucărie, s. f. (bucățele, obiecte mărunțite). Cf. Drăganu, Dacor., III, 705.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu huci
PUNGÓCI, pungoace, s. n. (Pop.) Pungoi. – Pungă + suf. -oci. Vezi definitia »
CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac. Vezi definitia »
BUCUREȘCI, com. în jud. Hunedoara; 2.201 loc. (1991). În satul Curechiu, expl. de min. auroargentifere. Biserică de lemn (sec. 18). Vezi definitia »
BAROCCI, Federigo (Baroccio sau Fiori d’Urbino) (1528-1612), pictor italian. Compoziții cu subiecte religioase („Madona del Popolo”, „Sf. Francisc”, „Irodiada”) sau mitologice („Enea ducîndu-l pe tatăl său Anchise”); portrete („Federico d’Urbino”, din palatul Pitti). Vezi definitia »
caracteristici sociale Vezi definitia »