Definita cuvantului hulubă
hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. – Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hulubă
INFRUCTESCÉNȚĂ s.f. (Bot.) Gruparea mai multor fructe la un loc. [Cf. fr. infrutescence]. Vezi definitia »
LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna) Vezi definitia »
-STÁZĂ2, -STAZÍE elem. „încetare, oprire”, „stază1”. (< fr. -stase, -stasie, cf. gr. stasis) Vezi definitia »
CITOZÍNĂ, citozíne, s. f. Pirimidină (C4H5N3O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, guanină, timină și uracil. (terminolog. științif., pref. cit(o)- + suf. -oz(ă)1 + suf. -ină (cf. engl. -ine = compus de carbon bazic (sau care conține o bază) azotos < engl. medie -ine, -in < fr. medie și lat.; fr. medie -ine < lat. -īna < fem. al lui -īnus = suf. adjectival); cf. engl., fr. cytosine) [MW, TLF] Vezi definitia »
MIZÉNĂ s. f. catarg al unei nave, între botul acesteia și arborele central. (< fr. misaine) Vezi definitia »