FIZIONOMÍE s.f. 1. Expresie particulară a trăsăturilor feței cuiva; chip, figură. 2. (Fig.) Structură, înfățișare caracteristică (a unei epoci, a unei colectivități de oameni etc.). [Gen. -iei, var. fiziognomie s.f. / < fr. physionomie, it. fisionomia, cf. gr. physis – natură, nomos – lege]. Vezi definitia »

BRADITROFÍE s.f. (Med.) Încetinire a proceselor metabolice. [< fr. bradytrophie, cf. gr. bradys – lent, trophe – hrană]. Vezi definitia »

GINGÍE, gingii, s. f. Țesut¹ (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva. Vezi definitia »

TRANSLÁȚIE, translații, s. f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele figurii sau ale corpului să aibă în orice moment viteze egale și paralele și să descrie traiectorii identice. ♦ P. gener. (Rar) Deplasare. [Var.: (înv.) translațiúne s. f.] – Din fr. translation, lat. translatio, -onis. Vezi definitia »

GEOGNOZÍE s.f. Știință care studiază compoziția mineralogică și resturile faunei și florei globului pământesc. [Gen. -iei. / cf. fr. géognosie < gr. ge – pământ, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »