țintéș, țínteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal). Vezi definitia »

postrigáș, postrigáși, s.m. (înv.) persoană (mai ales călugăr) care ține de un postrig (de tagma călugărească). Vezi definitia »

HÁMIȘ, -Ă, hamiși, -e, adj. (Reg.) Șiret, viclean, fals, prefăcut; răutăcios. – Din magh. hamis. Vezi definitia »

péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »

SICRIÁȘ, sicriașe, s. n. Diminutiv al lui sicriu. [Pr.: -cri-aș. – Var.: sicriuáș, secriáș s. n.] – Sicriu + suf. -aș. Vezi definitia »