Definita cuvantului ibric
ibríc (ibríce), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik. – Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ibric
EPENTÉTIC, -Ă adj. (despre sunete) apărut prin epenteză. (< fr. épenthétique) Vezi definitia »
securístic adj. m., pl. securístici; f. securístică, pl. securístice Vezi definitia »
ENTÉRIC,-Ă, adj. Intestinal. [< fr. entérique] Vezi definitia »
CLIMÁTIC, -Ă, climatici, -ce, adj. Climateric. – Din fr. climatique. Vezi definitia »
PARHÉLIC, -Ă adj. Care ține de parhelie. [< fr. parhélique]. Vezi definitia »