Definita cuvantului idol
ídol (ídoli), s. m. – 1. Divinitate păgînă. – 2. Demon. – Mr., megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29), în parte prin intermediul sl. idolŭ, cf. bg. idol, alb. idhulj. Este popular cu al doilea sens. – Der. idoloaică, s. f. (diavoliță); idoliță, s. f. (diavoliță); idolesc, adj. (referitor la idoli; păgîn; diabolic); idolean, adj. (idolatru), sec. XVII, înv.; idolniță, s. f. (templu păgîn), din sl. idolŭnica, sec. XVII; idolniciar, adj. (idolatru), sec. XVII., înv.; idoluslujenie, s. f. (idolatrie), împrumut literar înv., din sl. idolosluzenije; idolatru (var. înv. idololatru), adj., din fr. idolâtre și var. din gr. εἰδωλολάτρης, cf. Gáldi 198; ido(lo)latrie, s. f. (adorare a idolilor; adorație exagerată); idolatr(iz)a, vb. (a venera ca pe un idol; a iubi în mod exagerat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu idol
HOL2(O)-/OLO- elem. „întreg”, „integral, tot”. (< fr. hol/o/-, cf. gr. holos) Vezi definitia »
BREZNIȚA-OCOL, com. în jud. Mehedinți; 4.573 loc. (1991). Centru viticol. Vestigiile unei așezări rurale romane (sec. 2-3) și ale unei cariere de calcar exploatate de municipiul Drobeta. Vezi definitia »
CUADRIPÓL s.n. v. cvadripol. Vezi definitia »
SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol]. Vezi definitia »
NUNAKÓL s.n. (Geol.) Înălțime cu vârf rotunjit care se ridică deasupra masei unui ghețar. [< engl. nunakol]. Vezi definitia »