Definita cuvantului ied
iéd (iézi), s. m. – Pui de capră sau de căprioară. – Mr. ed, megl., istr. ied. Lat. haedus (Pușcariu 762; Candrea-Dens., 805; REW 3974; DAR), alb. eth (Meyer 92; Philippide, II, 641), v. it. eghio (Battisti, II, 1428), sard. edu, edile. – Der. iadă, s. f. (puiul de sex feminin al caprei), care ar proveni și din lat. haeda.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ied
UÉD s.n. (Geol., geogr.) Vale seacă, caracteristică deșerturilor din Africa de Nord și Arabia, cu fundul acoperit cu nisip și pietriș. [Pl. -uri. / < fr. oued, cf. ar. ued – curs de apă]. Vezi definitia »
LED, leduri, s. n. (Electron.) Diodă (electro)luminescentă. – Din engl. led. Vezi definitia »
șúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus ‹ gr. ύβρίδος, cu ș ‹ ex-; pentru schimbarea și › șu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced. – Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate). Vezi definitia »
statocréd s.m. sg. (înv.) idolatru, adorator. Vezi definitia »
celéd, celéduri, s.n. (reg., înv.) 1. (cu înțeles colectiv) servitorimea dintr-o casă; familie, copii; gloată, liotă. 2. (la sg.) copil mic, prunc. Vezi definitia »