PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen) Vezi definitia »

SLUJITORÍME s. f. (Colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime. Vezi definitia »

nume dat unei regiuni/tari, care nu este folosit in interiorul acelui tinut de catre locuitorii lui, nici in limba oficiala a statului sau locului respectiv. Denumire data unui popor sau unei limbi care nu este folosita de catre poporul sau limba la care se refera. (Wikipedia) Vezi definitia »

CRĂÍME, (rar) crăimi, s. f. (Poetic sau în basme) 1. Mulțime de crai (1). 2. Crăie. – Crai + suf. -ime. Vezi definitia »

v'ântură-lúme s. m. și f., g.-d. lui v'ântură-lúme; pl. v'ântură-lúme Vezi definitia »