encómiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj. Vezi definitia »

AMÓNIU s. n. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Din fr. ammonium. Vezi definitia »

POZITRÓNIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă formata dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din fr., engl. positronium. Vezi definitia »

NAINGÍU, naingii, s. m. Naist. [Pr.: na-in-] – Nai + suf. -ingiu. Vezi definitia »

PEDIGRÍU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree) Vezi definitia »