DEFECATÓR s. n. aparat pentru defecare (1). (< fr. défécateur) Vezi definitia »

promulgatór, promulgatóri, s.m. (înv.) persoană care promulghează (proiecte de legi, decrete, hotărâri). Vezi definitia »

ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ. Vezi definitia »

BIODETECTÓR, biodetectoare, s. n. (Biol.) Organ de simț al organismelor vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + detector. Vezi definitia »

ESTIMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană calificată care efectuează o estimare. [Cf. it. estimatore]. Vezi definitia »