siromáh (-hi), s. m. – Muncitor. Indica (sec. XV-XVII) o categorie fiscală de locuitori din Munt. și din Mold., care nu plăteau dări în chip de proprietari, ci numai ca muncitori manuali, agricultori sau negustori. Sensul lui juridic și administrativ este paralel cu cel de sirac sau sărac. Gr. χειρομάχος, prin intermediul sl. siromachŭ (Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43). Cf. sărman. Vezi definitia »

IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [Var.: (rar) iermonác s. m.] – Din sl. ijeromonahŭ. Vezi definitia »

CALIMAH (CALLIMACHOS) (c. 310 -c. 240 î. Hr.), poet și învățat din Alexandria. A scris lucrări de erudiție și a cultivat aproape toate genurile literare. Adept al poeziei lirice de formă concisă. S-au păstrat epigrame și imnuri. Vezi definitia »

crah (cráhuri), s. n. – Faliment, catastrofă financiară. Germ. Krach, cf. fr. krach. Vezi definitia »

CALIMAH, Codul ~, cod civil al Moldovei. Intrat în vigoare în 1817, în timpul domniei lui Scarlat Callimachi. Elaborat în limba neogreacă și tradus în limba română în 1833. Bazat pe obiceiul pămîntului și pe dreptul bizantin. Vezi definitia »