Definita cuvantului îmbia
îmbiá (-íu, îmbiát), vb. – 1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre ca în accῑre › aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitație); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmbia
PREJUDICIÁ vb. I. tr. A cauza prejudicii; a păgubi, a dăuna. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. préjudicier]. Vezi definitia »
MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare]. Vezi definitia »
SOLFEGIÁ vb. intr. a executa un solfegiu (2). (< it. solfeggiare) Vezi definitia »
INTARSIÁ vb. tr. 1. a încrusta; a lucra în marchetărie. 2. a broda cu fire diferite. 3. (fig.) a presăra o scriere (cu idei străine, cu construcții rare). (< it. intarsiare) Vezi definitia »
PRECÁRIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria. Vezi definitia »