COMBATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi combativ. [Cf. it. combatività, fr. combativité]. Vezi definitia »

INABILITÁTE s.f. (Rar) Neîndemânare, stângăcie. [Cf. fr. inhabilité]. Vezi definitia »

DEXTRALITÁTE s. f. însușire de a folosi cu precădere mâna dreaptă. (< fr. dextralité) Vezi definitia »

lámoste s. f. – Diaree infantilă. Sl. *lamostĭ, din lat. lamati „a rupe” (Cihac, II, 165; DAR), cf. rus. lamota „boală”. Der. propusă de Conev 72 (bg. mlamosnici „vierme de făină”), nu pare probabilă. – Der. lămosti, vb. (a se îmbolnăvi de diarea). Vezi definitia »

péște (péști), s. m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, proxenet. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s. m. (peștele mascul); peștoaică, s. f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s. f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s. n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s. m. (peștișor); pescuină, s. f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar. Vezi definitia »