Definita cuvantului îmblăci
îmblăcí (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă „a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmblăci
ALICÍ2, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. Vezi definitia »
coșaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii. Vezi definitia »
năsâlnicí, năsâlnicésc, vb. IV (înv.) 1. a face să fie mai aspru, mai neîndurător, mai greu de suportat. 2. (despre cai) a-și manifesta năravul. Vezi definitia »
BORÁCI s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer. Vezi definitia »
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate. Vezi definitia »