Definita cuvantului îmburda
îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmburda
RÍDDA s.f. (Liv.) Vechi dans italian în care dansatorii se învârtesc unul în jurul celuilalt; melodia acestui dans. [< it. ridda]. Vezi definitia »
SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare) Vezi definitia »
de-a surda expr. în zadar, fără rost. Vezi definitia »
RADIOGHIDÁ vb. I. tr. A conduce sau a pilota la distanță cu ajutorul undelor radio. [Cf. fr. radioguider]. Vezi definitia »
SCINDÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți, a (se) separa; a (se) fracționa. ♦ (Chim.; despre combinații) A (se) descompune cu ajutorul unui agent fizic sau chimic în combinații mai simple. [< fr. scinder, cf. lat. scindare]. Vezi definitia »