Definita cuvantului îmburda
îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmburda
RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare) Vezi definitia »
VIDÁ vb. tr. a face vid, a goli. (< fr. vider) Vezi definitia »
ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] În + glod. Vezi definitia »
BALUNDA s. m. invar. Populație negridă care trăiește în Zair, Angola și Zambia, creatoare, în sec. 16, a statului Lunda. Vorbește o limbă din grupul bantu. Vezi definitia »
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie. ♦ Fig. A dezvolta, a inventa. – Fr. broder. Vezi definitia »