Definita cuvantului împila
împilá (împiléz, împilát), vb. – 1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillāre ‹ pilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilă › închila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împila
împrotocolá, împrotocoléz, vb. I (reg., înv.) a înscrie, a înregistra, a transcrie (un protocol). Vezi definitia »
PUDLÁ, pudlez, vb. I. Tranz. (Metalurgie) A supune oțelul operației de pudlaj. – Din fr. puddler. Vezi definitia »
oala sub presiune Vezi definitia »
DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila) Vezi definitia »
ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare. Vezi definitia »