Definita cuvantului împîndura
împîndurá (-r, át), vb. – A împrăștia, a răspîndi a întinde. – Var. impîndăra, împăndra. Origine incertă. După Laurian, din lat. *impendulo, de la impendĕre „a folosi”. Pentru Tiktin (și Scriban), în legătură cu răspîndi, dar der. este neclară. DAR crede că este vorba de o var. de la împăna, pe baza unui lat. *„impinnulāre”, ca disimulare nn › nd; și Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandĕre „a extinde”. Nici una din aceste explicații nu pare convingătoare. Cuvîntul este rar, în Munt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împîndura
DEFIBRÁ, defibrez, vb. I. Tranz. A efectua operație de mărunțire și de desfacere în fibre a foilor de alcaliceluloză în procesul de obținere a viscozei; a desface un material în fibre. ♦ A transforma lemnele în fibre pentru a obține pasta de lemn din care se fabrică hârtia sau pasta pentru plăci fibrolemnoase. – Din fr. défibrer. Vezi definitia »
gira, girez v. t. (deț.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deținut. Vezi definitia »
INCINERÁ vb. I. tr. A arde un cadavru; a preface în cenușă. [< fr. incinérer, cf. lat. incinerare]. Vezi definitia »
SIDERÁ, siderez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A stupefia. – Din fr. sidérer. Vezi definitia »
TURÁ, turale, s. f. Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura. Vezi definitia »