Definita cuvantului imputa
imputá (imputát, imputát), vb. – 1. A face pe cineva răspunzător de o pagubă. – 2. A reproșa. – 3. A insulta, a ocărî. Lat. imputāre (Pușcariu 796; Candrea-Dens. 828; REW 4324; DAR; Rosetti, I, 173). Este cuvînt înv., care abia dacă supraviețuiește în cîteva regiuni, fiind înlocuit de dubletul neol. imputa, din fr. imputer. – Der. împutăciune, s. f. (înv., ceartă, dispută); împutător, adj. (înv., injurios).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu imputa
dormitá (dormitéz, dormitát), vb. – A ațipi, a moțăi. – Megl. durmités. Lat. dormĭtāre (Pușcariu 545; REW 2752), cf. cat., sp., port. dormitar. Este cuvînt popular, cf. ALR, II, 104. Vezi definitia »
ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint. Vezi definitia »
GRINOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. [< fr. grignoter]. Vezi definitia »
A CERTA a bruftui, a bruftului, a da (cuiva) cu flit, a desființa, a face albie de porci (pe cineva), a face pe cineva cu ou și cu oțet, a face pe cineva praftură, a flitui, a lua în șuturi, a obrăznici, a pizdui, a probozi, a-i sări (cuiva) în cap, a scărmăna, a scoate (pe cineva) la tablă, a spăla pe cineva pe cap, a-i spune cuiva vreo două de dulce, a trage (cuiva) un frecuș / un perdaf / o săpuneală, a ține (cuiva) o predică, a umple de bogdaproste, a zice (cuiva) vreo două de dulce. Vezi definitia »
EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer]. Vezi definitia »