PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. Vezi definitia »

șutilitúră, șutilitúri, s.f. (înv.) lingușeală, măguleală; înșelăciune, amăgire. Vezi definitia »

TÓPLIȚĂ, toplițe, s. f. (Reg.) 1. Izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna. 2. Braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă. 3. Loc special amenajat într-o topliță (1, 2) pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare. – Din sl. toplica. Vezi definitia »

PIELIȘOÁRĂ, pielișoare, s. f. (Rar) Pielicică. – Piele + suf. -ișoară. Vezi definitia »

EFEDRÍNĂ s.f. Alcaloid solubil în alcool, în eter și în cloroform, al cărui derivați se folosesc în farmacie. [< fr. éphédrine]. Vezi definitia »