Definita cuvantului încăla
încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu încăla
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul. Vezi definitia »
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler. Vezi definitia »
SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare]. Vezi definitia »
CAPÉLLA v. a capella. [DEX '98, DN] Vezi definitia »
ACILÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce pe cale chimică un radical acil în molecula unui compus organic. [< fr. acyler]. Vezi definitia »