CÓLNIȚĂ¹, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din scr. kolnica. Vezi definitia »

MIELOGRÁMĂ s.f. Formulă a componentelor celulare din măduva hematopoietică. [Pron. mi-e-. / < fr. myélogramme, cf. gr. myelos – măduvă, gramma – scriere]. Vezi definitia »

BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette) Vezi definitia »

PATOGENÉZĂ s. f. (Med.) Patogenie. – Din fr. pathogenèse. Vezi definitia »

GLICOGENÁZĂ s. f. enzimă din celula hepatică capabilă a transforma glicogenul în glucoză. (< fr. glycogénase) Vezi definitia »