Definita cuvantului încuia
încuiá (încúi, încuiát), vb. – 1. A închide cu cheia. – 2. A închide, a astupa. – 3. A constipa. Lat. cŭneāre, de la cŭneus (Pușcariu 827; Candrea-Dens., 427; REW 2392; DAR), cf. sicil. incuńari, engad. inkuńer, sard. kundzare (Wagner, 110), inkundzare. Se consideră (Tiktin; DAR) că semantismul se explică prin uzanța veche de a încuia în cuie. Este de presupus mai curînd că lat. cuneus „cui” a ajuns probabil să însemne și „cheie”, ca clavus față de clavis. După Capidan, Dacor., II, 631, mr. ancuñare „a arde” este același cuvînt lat. – Der. încuietoare, s. f. (dispozitiv care încuie ceva); încuiere, s. f. (acțiunea de a încuia; constipație); încuietură, s. f. (constipație); încuietor, adj. (care încuie). Descuia, vb. (a deschide o ușă, o poartă, etc. încuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un lat. dĭscuneāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 511; Candrea-Dens., 437; Tiktin; Candrea), cf. sard. diskundzare, sau să se fi format în rom., ca închide-deschide. – Der. descuietoare, s. f. (ușiță, portiță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu încuia
TUMEFIÁ, pers. 3 tumefiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pr.: -fi-a] – Din fr. tuméfier. Vezi definitia »
ABIÁ adv. 1. De foarte pu ină vreme, tocmai (introduce o ac iune care tocmai s-a terminat) 2. Cu greu, anevoie. -Din mr. avia, lat. ad vix Vezi definitia »
împociá vb. I (înv.; despre un loc) a bate poci (țăruși), ca semn că este oprit să treci sau să calci pe un loc. Vezi definitia »
Idiosincrazia constă într-o sensibilitate exagerată la unul sau un număr redus de lucruri Vezi definitia »
DACTILOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie (un text) la mașina de scris. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dactylographier]. Vezi definitia »