Definita cuvantului încumeta
încumetá (încumetát, át), vb. refl. – 1. A se întemeia, a se sprijini. – 2. A îndrăzni, a cuteza. – Var. încumete, (în)cumeți. Lat. committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite, vb., din fr. commettre. Part. circulă de asemenea, fiind mai ales înv., în forma încumes.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu încumeta
LUFTA, luftez vb.intanz. (sport) A șuta pe lănga minge. Vezi definitia »
EXCERPTÁ vb. I. tr. A extrage dintr-o lucrare (termeni, pasaje), a scoate prin alegere. [< lat. excerpere, excerptus]. Vezi definitia »
PARCHETÁ vb. I. tr. 1. A pardosi (o cameră) cu parchet. 2. (Silv.) A împărți o pădure în parchete de exploatare. [< fr. parqueter]. Vezi definitia »
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter]. Vezi definitia »
vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise. Vezi definitia »