ȘÉLTERDEC s. n. (mar.) 1. punte superioară pe unele nave fără închidere etanșă. ◊ nava însăși. 2. falsă punte între puntea principală și cea superioară. (< engl. shelterdeck) Vezi definitia »

BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală, în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie; unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Înv.) Mașină de război întrebuințată la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesă grea care acționează prin cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul pământului, spargerea bucăților mari de fontă etc. ◊ Lovitură de berbec = izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic. Vezi definitia »

ÎNDEMÂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic. Vezi definitia »

CHIOSTÉC², chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. Vezi definitia »