Definita cuvantului inel
inél (inéle), s. n. – 1. Cerc mic de metal care se poartă ca podoabă pe deget. – 2. Cerc mic. – 3. Zuluf, cîrlionț. – Mr. nel, ninel, megl. ninel, istr. arel. Lat. anĕllus (Pușcariu 833; Candrea-Dens., 858; REW 452; DAR), cf. it. anello, prov., cat. anel, fr. anneau, sp. anillo, port. elo. Rezultatul lui e, care ar fi trebuit să se diftongheze și să treacă la ie, a fost explicat prin influența lui n anterior (Rosetti, Mélanges de linguistique, Bucarest 1947, p. 171), și, cu mai mari șanse de probabilitate, prin analogia cu formele atone (Lombard, Studia neophil., II, 59). – Der. ineluș, s. n. (inel; joc de copii); inelar, s. n. (degetul pe care se pune inelul), cu suf. agente -ar (după REW 451, din lat. anĕllārius).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu inel
MARUNTEL Vezi definitia »
cinghél (cinghéluri), s. n. – 1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel. Vezi definitia »
VISTERNICÉL s. m. v. vistiernicel. Vezi definitia »
ANTIPARALÉL, -Ă adj. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar. ◊ (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil. (< fr. antiparallèle) Vezi definitia »
RACHETOMODÉL s.n. Model de rachetă cu dimensiuni reduse care zboară fără pilot. [< rachetă + model, după aeromodel]. Vezi definitia »