Definita cuvantului înfărma
înfărmá (-m, -át), vb. – 1. (Înv., rar) A îmbrăca, a împodobi. – 2. A apuca, a prinde. Origine incertă. Pare der. din lat. formāre, cf. făr(î)ma. Sensul originar ar fi, în acest caz, „a înfășura”, cf. sp. componer „a forma” și „a împodobi, a înfrumuseța”; însă cel de al doilea sens este mai puțin clar. După Capidan, Dacor., III, 758; Drăganu, Dacor., VII, 134; Giuglea, Dacor., X, 58; și DAR, din lat. in-firmāre „a întări”, cu evoluție semantică la „a apuca strîns, a înhăța”, care pare mai puțin probabil. Cuvînt rar, se folosește numai în Banat. Dacă ipoteza noastră este corectă, este dublet al lui înforma, vb. (în Timoc, a îmbrăca, a împodobi); de la înforma, vb. (a forma, a constitui, a compune), cuvînt vechi, din sec. XVIII, din lat. informare, cu der. înv. informăluire, s. f. (informare); și informa, vb., din fr. informer.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înfărma
forma complexa de organizare umana aflata la granita dintre formal si informal, concretizata prin relatii sociale/interpersonale stabilite intre persoane care ocupa un spatiu precizat intre care exista o concordanta concretizata de valori, atitudini, limbajțraditii, interese comune,mod de a se comporta. Vezi definitia »
DESCĂTĂRĂMÁ, descătărăméz, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des1- + cataramă. Vezi definitia »
simpérasma, simpérasme, s.f. (înv.) concluzie. Vezi definitia »
ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare]. Vezi definitia »
a se alege cu izma expr. (intl.) a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut Vezi definitia »