Definita cuvantului îngădui
îngăduí (îngắdui, îngăduít), vb. – 1. A permite, a lăsa. – 2. A admite, a accepta, a se învoi. – 3. A îndura, a suporta. – 4. A slăbi, a diminua, a domoli. – 5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsă). – 6. A aștepta, a avea răbdare. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. Mag. engedni (Cihac, II, 50; Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. bg. din Trans. enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – Der. îngăduială (var. îngăduință), s. f. (permisiune, voie; concesie; toleranță; cedare; răbdare; păsuire, răgaz); îngăduitor, adj. (tolerant, răbdător); neîngăduitor, adj. (intolerant); neîngăduință, s. f. (intoleranță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îngădui
spumuí, spúmi și spumuiésc, vb. IV 1. (înv.; despre săpun, detergenți etc. sau despre lichide) a face multă spumă, a se umple de spumă; a spuma, a clăbuci, a spumega. 2. (pop.; despre mâncăruri sau lichide date în fiert și fermentate) a curăța de spumă; a spuma. 3. (reg.; despre rufe) a spăla cu multă spumă; a albi. 4. (fig.; reg.) a certa (pe cineva). Vezi definitia »
bintătuí (-uésc, -ít), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă). Vezi definitia »
PISTUÍ, pistuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A spune „pst” pentru a atrage atenția cuiva, pentru a chema (pe cineva) încet și discret. – Pst + suf. -ui. Vezi definitia »
AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui) Vezi definitia »
prezidiruí, prezidiruiésc, vb. IV (înv.; despre ședințe, dezbateri, adunări) a prezida, a conduce. Vezi definitia »